Mugur de bucurie

E o zi mohorata de decembrie. Un cer de zapada murdara. Pamantul, fara pic de haina alba, parca nici nu stie ca vine Craciunul. Nici prea frig nu e, nici vantul nu bate. Totul e mohorat in jur si parca si sufletul e pe cale de a se intrista si el. Un mugur de bucurie sta sa infloreasca totusi. Am primit un frumos brad de Craciun, inalt de circa patru metri, cu o coroana deasa si uniforma. Va trebui sa-i facem un suport pe masura tulpinii groase de 12 centimetri la baza (!). Sufrageria mare si inalta, care ne scoate par alb cu incalzitul ei iarna, isi va primi cu placere cadoul ei de Craciun. Sa vadem de unde facem rost de o scara de 3 metri... Ornamentele care incarcau din greu un pom normal, vor fi probabil acum insuficiente... In asteptarea clipei lui de glorie, falnicul brad doarme linistit pe terasa de sus, sugand din cand in cand apa dintr-o vata mereu umeda si invelita intr-o punga de plastic, ce-i imbraca baza tulpinei. Ciorile, ce fac din cind in cand popas in salcamii din vecini, se uita cu un ochi neincrezator la el si se mira ca vad un brad orizontal, cand ele stiu ca una din caracteristicile lui principale e verticalitatea. E plina lumea de curiozitati, de tristeti, dar si de bucurii. Asa e viata...