Doi chinezi (poveste modernă)

Cică, odată, un român, bun cunoscător al limbii engleze, ajunge în Marea Britanie la formare la o firmă din domeniul informaticii. În săptămâna de aclimatizare, observă că un chinez, cam de vârsta lui, care locuia la acelaşi hotel cu el, avea un program cam asemănător cu al său. Intră Sandu al nostru (sau cum l-o fi chemat...) în vorbă cu chinezul, care, ştia şi el engleza la perfecţie şi află astfel că şi Li (sau cum s-o fi numit el... că, oricum, n-are importanţă) se află la acelaşi stagiu de formare ca şi el. În zilele care au urmat până la începerea pregătirii lor, cei doi stagiari "şi-au unit singurătăţile"... Luau masa împreună, vizitau muzeele împreună, se plimbau prin parc împreună, stăteu pe bancă şi discutau câte-n lună şi-n stele. S-a legat între ei, în cele câteva zile de aclimatizare, o frumoasă prietenie. Veni, până la urmă şi ziua de începere a pregătirii lor profesionale, când se duseră împreună la cursul pentru care, de fapt, se aflau ei în Marea Britanie. Se prezintă primul sopecialist, care se apucă să le vorbească despre întâiul capitol al cursului. După ce le vorbi el cam preţ de două ore, îi întrebă pe cei din sală dacă au înţeles. Marea majoritate, inclusiv Sandu, răspunseră că DA. Erau specialişti şi ei în domeniul discutat, iar noţiunile despre care fusese vorba erau destul de simple. Doar Li, răspunse că NU. El n-a prea înţeles... Se apucă englezul şi le mai vorbi cu patos încă vreo jumătate de oră, după care, îi întrebă pe cursanţi dacă au înţeles. Toţi răspunseră în cor că DA, în afară de Li al nostru, care răspunse că NU. Cei prezenţi se uitară puţin miraţi şi oarecum intrigaţi către chinez... Britanicul, făcu apel din plin la celebrul calm englezesc şi le mai vorbi cam un sfert de oră, după care întrebă, privindu-l cu insistenţă pe chinez: "-Ei, ACUM, AŢI ÎNŢELES?" "-Da!" răspunseră de această dată toţi (inclusiv Li). Plecă primul specialist şi veni un altul, să le prezinte capitolul următor. Povestea se repetă si cu acesta. La început, la întrebarea dacă au înţeles, toţi (în afară de Li) răspundeau că DA, numai chinezul, făcea o mutră mirată şi zicea NU şi tot aşa de vreo două trei ori, după care, într-un sfârşit, zicea şi el că a priceput. După vreo câteva zile, Sandu nu mai poate să rabde şi când erau ei într-o pauză la un o cafea şi-un ceai, îi spune chinezului: "-Măi Li, eu te-am văzut pe tine că nu eşti prost de loc. De ce tot zici tu că n-ai înţeles, când noi, ceilalţi, am înţeles ce ni s-a prezentat?" "-Măi Sandule, tu n-ai văzut că a doua şi a treia oară când ne explică, ăştia nu ne spun acelaşi lucru, ci vin cu date noi? Dacă vrem să primim cât mai multe informaţii "politica" mea e cea mai bună!" Şi din ziua aceea la cursurile de formare ale firmei engleze erau doi "chinezi"!