Nea Viteză

Undeva pe la începutul anilor '60, la Ocolul Silvic Jiblea (pe Valea Oltului), era un şofer pirpiriu care, la cei 50-55 de ani ai lui, îşi conducea maşina (un Aro M-461) atât de "bătrâneşte", încât toţi îl porecliseră "Nea Viteză".
Putea să ardă, putea să vină potopul, că Nea Viteză nu depăşea 50 de kilometri pe oră nici să-l pici cu ceară...
Într-o zi omul nostru se întorcea la Ocol cu un tânăr inginer silvic aşezat pe scaunul din dreapta.
Era vară, trafic redus pe Valea Oltului, drumul uscat şi vehicolul nostru ... târ, târ spre bază, dar, cam pe mijlocul drumului.
Din spate, se aude un clacxonat insistent.
Nea Viteză priveşte în oglida retrovizoare şi vede o Skoda Octavia (pe atunci o maşină particulară de lux) care cerea insistent să i se facă loc să depăşească.
-Ia mai dă-l încolo de filfizon, zise Nea Viteză, continuând să meargă pe mijlocul drumului.
Încercă Skodiţa să treacă prin dreapta, dar "vitezomanul" nostru se deplasă cu M-ul său mai pe dreapta, încercă să depăşească prin stânga, dar Nea Viteză se plasă şi el pe stânga drumului.
Omul din Skodiţă claxona disperat şi încerca zadarnic să-l depăşească pe cel care mergea "ca ochii mortului", dar nici nu-l lăsa să-şi vadă de drumul lui...
La un moment dat, Skodiţa prinse un moment propice, când "melcul" din faţa sa nu apucă la timp să-i taie calea şi, într-o treaptă inferioară de viteză, o zbughi pe lângă "obstacolul încăpăţânat" ce nu-l lasa să treacă de el.
Nea Viteză n-avu ce face şi cu regret că a fost păcălit, privea cum luxoasa maşinuţă se pierdu după o curbă...
Dar, surpriză!
Puţin după curbă, Skoda Octavia era trasă de-a curmezişul drumului şi neputând să treacă de ea nici prin stânga nici prin dreapta, Nea Viteză trebui să oprească.
Din Skodiţă se dădu jos o namilă cât un dulap, cu nişte muşchi ca şerpii Boa ce stăteau să-i crape cămaşa sport de vară şi veni spre uşa şoferului, o deschise aproape smulgând-o din balamale, îl apucă pe Nea viteză de umeri şi ca pe un fulg, îl scoase din maşină, ducându-l în dreptul aripii din dreapta faţă a autovehicolului.
-Bă, tu-ţi baţi joc de mine? Şi zbanc! cu omuleţul de aripa maşinii!
-Bă, tu crezi că eşti şmecher? Şi iar zbanc! de aripa maşinii cu bietul Nea Viteză...
Inginerul silvic, ca ŞEF al celui maltratat atât de violent, se dădu jos din maşină şi ocolind prin faţă, se indrepta spre locul faptei, ca să intervină, când, îl auzi pe atlet stigând la "zdreanţa" scuturată şi izbită de aripa maşinii:
-Bă, tu ştii cine sunt eu?... Eu sunt Gheorghe Negrea, mă! Tu cu mine te pui?...
Auzind acestea, inginerul făcu stânga-nprejur si se duse şi se aşeză cuminte la locul lui.
După mai multe scuturări violente, Gheorghe Negrea îl luă pe "vitezistul nostru cu ambiţii de Regele Şoselelor" şi-l aşeză ca pe un manechin pe scaunul şoferului, trânti violent uşa, se urcă la volanul Skodiţei şi din două manevre demară şi se pierdu într-un nor de praf...
În Aro... linişte.
După un minut două de ieşire din buimăceală, Nea Viteză porneşte motorul şi ... târ, târ spe Ocolul Silvic...
Vreo câţiva kilometri de drum cei doi tăcură jenaţi: unul că fusese scuturat ca un preş, iar celălalt că în calitate de ŞEF nu intervenise de loc în favoare subalternului său...
După un timp, Nea Viteză:
-Da' cine naiba mai e şi Gheorghe Negrea ăsta, dom' inginer?
-Cum, nu ştii? E CAMPION EUROPEAN LA BOX, categoria grea!
-Daaa? Şi eu care mă gândeam la un moment dat să-i trag câţiva pumni, să mă ţină minte!... Bine că m-am abţinut!!!