Un autentic CEAUŞESCU

Student fiind, aveam un coleg mai "bătrân" (avea în jur de 30 de ani, în timp ce noi eram puşti de 18), coleg pe care îl chema Mihai CEAUŞESCU.
Un tip foarte la locul lui şi cu mult bun simţ.
Venea din Târgu Jiu şi nu era nici un fel de rudă cu "Geniul din Carpaţi".
Întâmplarea face că unchiul lui din partea mamei era Directorul filialei Băncii Naţionale din Braşov.
Când a trebuit să se cazeze la cămin, Mihai a venit cu unchiul lui, care i-a plătit tot ce avea de plătit.
Un CEAUŞESCU, pentru care plăteşte Directorul Băncii Naţionale din Braşov !!!
Nu rebuia să fii prea perspicace, ca să faci o legătură ce părea firească ... E rudă cu "Marele" !!!
Fără să întrebe prea mult, administratorul de cămin, un tip "orientat", face cum face şi-i repartizează colegului meu o cameră cu două paturi, unde "ca din întîmplare" cel de al doilea loc nu a fost ocupat tot anul şi astfel Mihai CEAUŞESCU a stat tot anul întâi singur în cameră, în timp ce noi ceilalţi stăteam câte cinci în cameră.
De, ... deosebire de nume!
Fiind un tip sincer şi deschis, Mihai n-are de lucru şi la o întrebare dacă e rudă cu "Mult iubitul şi stimatul", sărmanul de el n-are de lucru şi le spune celor din jurul său că e doar o asemănare de nume...
"-Ei, dacă e aşa, zise Dom' Administrator, ia treci mătăluţă şi stai intr-o cameră cu cinci paturi!"
Şi astfel, din anul doi Mihai al meu a fost cazat ca noi toţi, fără nici un favoritism.
Fiind cu părinţii în Târgu Jiu, o dată sau de două ori pe lună se ducea la Telefoane, să-i sune pe ai săi.
La ghişeu îi spunea telefonistei:
"-Vreau să vorbesc cu numărul cutare din Târgu Jiu..."
I se spunea să ia loc şi să aştepte, să i se dea legătura la cabină.
Stătea Mihai al meu câte o jumate de oră, ba uneori chiar câte un ceas, ca să primească legătura...
La un moment dat, şi-a dat şi el seama ce NUME VALOROS  poartă şi a shimbat foaia...
De atunci, când voia să vorbească acasă, intra la Telefoane, păşea spre ghişeu cu un pas apăsat şi hotărât, o privea pe funcţionară drept în ochi şi, cu un glas tunător, zicea:
"-Vreau casa CEAUŞESCU din Târgu Jiu, numărul cutare!"
Nici n-apuca omul să se aşeze pe bancă în aşteptare, că se şi auzea anunţul în difuzoare:
"-Târgu Jiu, cabina 1!"
Şi astfel Mihai al meu a devenit un autentic CEAUŞESCU.