marți, 7 august 2012

Concurs cu câştigător anticipat

   Eşti tânăr, talentat, cu o pregătire impecabilă, te prezinţi plin de speranţe la un concurs pentru ocuparea unui post pentru care te vezi predestinat.
   Ai impresia că ţi se potriveşte ca o mănuşă.
   Nu-ţi vine parcă să crezi că viaţa ti-a scos în faţă o astfel de oportunitate.
   Uraaaa!
   L-ai prins pe Dumnezeu de picior!
   Când faci cunoştinţă cu contracandidaţii tăi, eşti şi mai convins că un altul mai potrivit decât tine pentru postul scos la concurs nici nu poate exista. Ţi-e şi puţin milă, parcă, pentru ei...
   Ce vină au săracii că tu, atât de inteligent, cult, cu o pregătire foarte bună, strălucit cunoscător (scris şi vorbit) a N-şpe limbi străine, cu o prezenţă fizică şi o dicţie de invidiat, te-ai prezentat la acelaşi concurs cu ei?
   Te simţi parcă vinovat de piedica ce le-o pui  în cale, numai cu existenţa ta.
   După o lucrare exemplară şi un interviu pentru angajare perfect, când ţi se spune: "-Aşteptaţi să vă contactăm noi."... te simţi de parcă ţi s-ar ura "-Bine aţi venit în firma noastră !!!"
   Dar ... viaţa e uneori parşivă... :-(((
   Postul e destinat (prin mijloace oculte) fiului nu ştiu cărui "Mare Mahăr", nepotului lui "Nea Cutare", finului  Domnului Director...,etc., etc, etc...
   Tu te duci fericit acasă şi aştepţi..., şi astepţi..., şi aştepţi!
   La început (cu optimismul tău juvenil) îţi zici că poate ai greşit tu numărul de telefon când ai completat fişa de concurs...
   "-Ia să le dau eu un telefon, că poate, bieţii de ei, mă caută şi nu mă găsesc la numărul pe care, de emoţionat ce eram, l-am scris, poate, greşit..."
   Când ţi se spune la telefon că postul a fost deja ocupat, nu-ţi vine să crezi, le mai spui o dată cum te numeşti, şi când vezi că nu e nici o greşeală, te prăbuşeşti disperat pe un scaun şi rămâi cu privirea pierdută în gol...
   La un nou concurs parcă nici nu-ţi vine să te mai prezinţi...
   Ai devenit sceptic.
   După o astfel de experienţă mi-a venit, mai de mult, ideea pentru caricatura din filmuleţul de mai jos, care ar intra tot în ciclul "P-ILIADA":




  Viaţa e uneori foarte complicată...

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Din păcate am dreptate.
      Optimist cum sunt, contnuu să cred că fenomenul va fi din ce în ce mai rar, dacă se doreşte creşterea randamentului firmei.

      Ștergere
  2. Trist, dar adevarat ... Interesant e ca nu se petrece treaba asta doar pe melagurile mioritice .. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În limba franceză "a avea pile" se spune "avoir des pistons". Deci ştiu şi ei obiceiul...

      Ștergere