Despre restructurări

   Viaţa mi-a scos în cale împrejurări plăcute (o viaţă de familie bogată în bucurii, prieteni adevăraţi - puţini dar buni, un stagiu de formare de 15 luni în Franţa la Citröen - cu şedere la Paris, cunoaşterea unor oameni deosebiţi, etc., etc.) dar şi momente grele (reducerea personalului societăţii mixte Oltcit de la 8200 de angajaţi la 1400, reducerea producţiei de automobile Aro de la 2000 de bucăţi pe lună la 500 pe an, un "stagiu" de doi ani de şomaj, o criză economică, financiară, socială şi politică în care ne zbatem cu toţii în această perioadă...).
   Când, de la o viaţă plină de sens, într-un colectiv pe care-l simţi concentrat asupra unui obiectiv major, ajungi să trăieşti o viaţă "cu încetinitorul", în care trebuie să-ţi stabileşti singur obiective personale de valoare, în timp ce colegii se complac într-o "dolce far niente", sau poate că-şi aranjează viaţa în afara profesiei, trebuie să ai un caracter puternic şi un mediu familial sănătos pentru a "rămâne pe linia de plutire".
   Balcanici fiind, în astfel de vremuri nu-i rău să ai O PILĂ.
   Sigur, veţi spune că apelarea la acest "mijloc de salvare" nu este un lucru prea moral.
   Nu, nu este de loc!
   Dar, cum scara adevăratelor valori a fost cumva "uitată-n pod", nu e de loc rău să ai pe cineva..., undeva..., la momentul potrivit, care să-ţi întindă o mână de ajutor...
   Eu am avut un astfel de sprijin, de care însă n-am abuzat de loc, şi, pentru care nu ştiu dacă mă voi plăti vreodată.
   Uneori mi se pare că n-am făcut nici măcar ceva imoral. Să fie oare pentru că sunt şi eu balcanic? ... Nu ştiu!
   În momentele dificile, când am apelat şi eu la "o relaţie", mi-a venit inspiraţia pentru  caricatura animată de mai jos, din ciclul  "P-ILIADA"

   Avem la ce reflecta...