Selecţie de personal

   O mare firmă franceză constructoare de autoturisme doreşte la un moment dat să angajeze un inginer cu specialitatea automobile pentru sectorul ei de service din zona pariziană.
   Publică un anunţ în marile cotidiene şi  în câteva reviste de specialitate. Solicită depunerea CV-ului la o adresă din zona centrală a Parisului.
   Cum visul oricărui inginer automobilist este să lucreze la un faimos producător de automobile, bineînţeles că îşi trimit CV-ul douăzeci de posibili candidaţi.
   Prima selecţie: după valoarea profesională a solicitanţilor. Rămân zece candidaţi.
   A doua selecţie: după orientarea politică. Firma având o clară politică de dreapta, cei cu simpatii de stânga sau cu activitate sindicală pregnantă sunt respinşi. Rămân în continuare opt posibili candidaţi.
   La toţi cei opt li se face o verificare discretă de către inpectorii de personal ai firmei în colectivul unde lucrează, în cartierul unde locuiesc, luându-se relaţii de la colegi şi vecini. Cei cu un caracter dificil, certăreţi sau pilangii, sunt eliminaţi. Rămân cinci posibili candidaţi.
  Celor cinci rămaşi în cursa de selecţie li se trimite o invitaţie, prin care sunt rugaţi să se prezinte în zile şi la ore diferite la aceeaşi adresă, pentru a susţine în faţa unei comisii proba de selecţie.
  Tuturor celor prezentaţi la data şi ora indicată li se juca următoarea scenă:
  O comisie formată din cinci persoane distinse, prezidată de un domn sobru, grizonat, cu o pereche de ochelari cu ramă aurită, îl aştepta pe candidat; preşedintele se ridica în picioare şi după un salut şi câteva vorbe protocolare îi spunea candidatului, arătând spre un cetăţean ce stătea în picioare într-un colţ al biroului:
   "-Mergeţi, Vă rog, cu şoferul nostru, domnul Martin, la locul unde veţi susţine proba."
  Cein doi, candidatul şi şoferul, se urcau într-un automobil cu însemnele firmei şi se deplasau până la o pădurice de la periferia Parisului.
   Aici, şoferul îl ruga pe candidat să coboare şi-i înmâna un plic sigilat, rugându-l să-l deschidă.
   Ce scria în plic?
   "Vă aflaţi lângă o pădurice cu arbori diferiţi: fagi, stejari, mesteceni şi plopi. Va trebui să treceţi pe formularul alăturat câţi fagi, câţi stejari, câţi mseteceni şi câti plopi se află in această pădurice.
   Indicaţi şoferului la ce oră să vină să vină să vă ia."
   Dintre cei cinci cărora li s-a jucat această "piesă de teatru", doi s-au urcat pe loc în maşină spunându-i  furioşi şoferului că ei sunt ingineri automobilişti şi nu silvicultori şi pe cale de consecinţă renunţă să mai participe la "farsa de selecţie" a firmei pe care o considerau serioasă. Aceştia s-au auto-eliminat din procesul de selecţie.
   Un alt candidat a evaluat din ochi mărimea păduricii şi i-a spus şoferului să revină după cinci ore.
   Alţi doi candidaţi  i-au indicat şoferului să revine după circa treizeci şi respectiv doăzeci de minute (timp ce nu era, în nici un caz, suficient pentru o numărătoare serioasă).
   La revenire, şoferul indica celui ce completase formularul să-l introducă într-um plic şi să-l sigileze, urmând ca să fie contactat telefonic şi să i se indice data şi ora la care va trebui să-şi susţină, în faţa comisiei, numărătoarea arborilor din pădurice.
   Cel care mumărase de-an-boulea arborii a fost respins şi n-a mai fost contactat de comisie.
   În zile şi la ore diferite au fost chemaţi cei doi care merseseră pe aprocximaţie.
   Primul s-a prezentat în faţa comisiei, unde,  preşedintele a desigilat în faţa sa plicul pe care şoferul scrisese timpul de desfăşurare al probei, a scos formularul completat de candidat, l-a comparat cu un formularul comisiei şi a spus:
   "- Stimate domnule ... (cum îl chema pe candidat), îmi pare rău să constat că aţi efectuat o muncă superficială! În pădurice nu sunt atâţia fagi cât aţi numărat dumneavoastră, sunt cu patru mai mulţi. Numărul de stejari este corect, dar numărul mestecenilor ete cu doi mai mic, iar al plopilor este mai mare cu şase."
   Candidatul (care ştia că el a aproximat numărul arborilor) a încercat să spună că difernţele nu sunt mari şi că se pate să se fi înşelat puţin.
   Acest candidat a fost respins de comisie.
   Ultimul aspirant la angajare la celebra firmă, s-a prezentat hotărât, sigur pe el, în faţa comisiei şi când preşedintele a început să joace şcena pe care o jucase cu cel dinaintea sa, s-a ridicat indignat în picioare şi  deşi în sinea lui ştia că numerele trecute de el pe formular erau "scoase din burtă", l-a privit drept în ochi pe preşedinte, fără ca măcar să clipescă, spunându-i:
   "-Vă văd un om cât se poate de serios, dar, se pare că oamenii dumneavoastră nu şi-au făcut bine treaba. Ca să înlăturăm orice suspiciune, vă invit să mergeţi cu mine, cu maşina mea, la locul unde se află păduricea şi să numărăm împreună fagii, stejarii, mestecenii şi plopii. Vă asigur că sunt EXACT câţi v-am trecut eu pe formular!"
   Acest candidat a fost angajat de renumita firmă ca inginer auto în sectorul service.
   Explcaţie:
  Cei solicitaţi să se prezinte pentru susţinerea probei "practice" erau TOŢI foarte buni specialişti în meseria de inginer auto, aveau vederi de dreapta şi un caracter apreciat de cei din jur.
   Ce le trebuia pentru activitatea în domeniul service-ului era tupeul.
   Când un client s-ar fi prezentat la service cu observaţia că maşina cumpărată de el are un zgomot cam puternic în motor şi-n cutia de viteze, omul nostru ar fi început să-l lămurească spunându-i:
   "-Vă văd un bărbat puternic, sportiv, plin de energie. V-ar plăcea să conduceţi un automobil "pentru femei", la care să nu simţiţi freamătul motorului, trepidaţia caroseriei şi a transmisiei pe care DUMNEAVOASTRĂ le struniţi cu personalitatea puternică pe care o aveţi?
   Acesta este automobilul pe care foarte bine l-aţi ales şi care vă reprezintă pe deplin."
   Gâdilat în orgoliul propriu, clientul pleca mulţumit de alegerea făcută. Parcă nici zgomotul pe care-l percepuse nu mai era aşa de puternic.