Desigur, titlul de față pare cam ciudat.
E adevărat că eu am avut ocazia să-l văd pe el mai de aproape, dar sunt sigur că el nu m-a remarcat de loc în grupul în care mă aflam pentru a-i ”omagia” prezența.
Prima dată când l-am văzut, cam de la un metru, mă aflam pe o scară în spirală, pe care el și un grup de cadre didactice o urcau într-una din clădirile vechi ale Universității din Brașov.
Nu mică mi-a fost mirarea când l-am recunoscut, în grupul care-l însoțea, pe un maior de securitate (unchiul unui fost coleg de liceu și bun prieten de-al meu). Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost acesta: dacă unul pe care-l credeam profesor era de la SECURITATE, câți ca el or mai fi în grupul de ”universitari”...
A doua oară când l-am întâlnit pe ”Geniul Carpaților” eram stagiar la Atelierul de Prototipuri ARO. Ni se repartizase în calitate de ”aplaudaci” sectorul rampei C.F.R. unde mai erau depozitate și niște semifabricate de beton ce urmau a fi folosite la viitoarea secție de motoare S.R. La un moment dat, un muncitor mai hâtru (sau mai informat, nu se știe...) îmi șoptește la ureche să mă uit mai atent la grupul de ”tehnicieni” (cu halate albastre) cocoțați pe prefabricatele de beton.
Ca o paranteză, trebuie să vă spun că la ARO culoarea halatelor era în funcție de poziția în ierarhia tehnică. Inginerii (ca mine) aveau halate albe, tehnicienii halate albastre, maiștrii halate galbene, desenatorii halate verzi, controlorii halate bleu.
Ca să revin la ”tehnicienii” mei cocoțați pe prefabricate, aceștia aveau halate noi nouțe, atunci scoase din magazie și care mai păstrau încă urmele de împachetare. Trebuie să fi avut un coeficient de inteligență tare scăzut să nu-ți fi dat seama că în graba cu care le-au fost distribuite ”lucrătorilor” nimeni n-a mai avut timp să le mai și calce. Dacă le-ar fi scris pe spate cu litere de o șchioapă SECURITATE și n-ar fi fost mai clar...
A treia oară când am asistat la trecerea ”Mult iubitului și stimatului conducător” mă aflam la OLTCIT și aplaudăceam vizita conducerii de partid și de stat la Secția de Presaj Greu.
Înainte de a vă povesti ce s-a întâmplat, să vă pun la curent cu pregătirile făcute pentru acest eveniment.
Cum la data vizitei nu era funcțională pe deplin decât o singură presă grea, ”organele”, cărora nu le convenea de loc să afle Tovarășul că s-a cam întârziat cu punerea în funcțiune, au făcut în așa fel încât piesele în diferitele lor stagii intermediare să se realizeze pe singura presă validă (care, din fericire, era și ultima pe linie), iar celelalte prese să meargă în gol, în sus și în jos, muncitorii punând de fiecare dată piese, vezi dragă Doamne, presate la faza anterioară și scoțându-le (așa cum erau ele mai înainte) pentru a la plasa la faza următoare. Totul părea O.K. cu condiția ca ”păcălitul” să treacă în viteză pe lângă toate presele și să se oprească doar la ultima, chipurile pentru a i se da explicațiile necesare.
Nouă, aplaudacilor, ni se distribuiseră una bucată garoafă roșie de căciulă pentru a le flutura la trecerea Tovarășului.
Vine clipa ”măreață”, trece delegația pe lângă presele ”de operetă”, se oprește conform protocolului la ultima și în zgomotul făcut atât de presele ”de chichi” cât și de cea adevărată i se prezintă lui Ceaușescu ”măreața realizare” a industriei românești”, după care, delegația se îndreaptă în grabă spre ieșire. La un moment dat unul din ”aplaudaci” n-are de lucru și-i întinde înaltului oaspete garoafa din dotare pe care acesta nu o poate refuza, fiind un semn de bună primire. Imediat un individ, a cărei apartenență nu era greu de ghicit, aflat două rânduri mai în spate, începe să strige isteric: ”-LĂSAȚI-O JOS! LĂSAȚI-O JOS!”. Ceaușescu a rămas siderat, cu garoafa în mână, în timp ce securistul își făcea cu disperare, fără nici un menajament, loc printre cei din față să-i smulgă ”prea iubitului” ”corpul delict” din mână.
Două săptămâni a dat nefericitul cu inițiativa spontană note explicative la SECURITATE cu privire la gestul său.
Asta e încă o dovadă că cei din jurul său cam știau cât de ”mult iubit și stimat” era Ceaușescu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu