O lege prost întocmită

   Vorbind acum câteva zile cu un prieten despre ce înseamnă o lege ale cărei efecte n-au fost de loc strudiate, mi-am amintit de de o înâmplare autentică de prin anii 50 ai secolului trecut.
   Era vorba de numărul de pompieri ce trebuiau să se afle pe o navă, maritimă sau fluvială, pentru a se asigura protecţia contra incendiilor, care se pare că se cam înmulţiseră în acea perioadă.
   O lege proaspăt promulgată de Marea Adunare Naţională (parlamentul de atunci) stipula că pe o navă trebuie să se afle un număr de pompieri proporţional cu puterea motorului acelei nave.
   Ce scăpase din vedere aceluia ce întocmise legea, era că un remorcher, ce opera în port pentru manevrarea navelor avea o putere uriaşă şi era deservit de cinci oameni (comandantul, cârmaciul, mecanicul de bord şi doi mateloţi. Spaţiul în care se mişcau aceştia era foarte strâmt, încât uneori erau siliţi chiar să facă echilibristică pentru a se deplasa pe "puntea" remorcherului.
   Mare le fu mirarea celor din echipajul de pe un remorcher, când, văzură prezentându-se pentru îmbarcare nici mai mult nici mai puţin decât 12 (doisprezece!!) pompieri.
   Urmară parlamentări, discuţii aprinse, proteste din partea echipajului ("-Unde să-i mai luăm şi pe ăştia, când abia avem loc noi?").
   Dar, cum legea e lege şi unde-i lege nu încape tocmeală, marinarii , hâtri cum sunt, avură o idee "salvatoare", pentru a ieşi din impas: "-îi luăm într-o barcă pe care o tragem după noi toată ziua".
   Zis şi făcut.
   Îi îmbarcară pe cei 12 pompieri într-o barcă şi începură să-şi facă meseria cu barca pompierilor târâită cu o frânghie după remorcher... Când tragi după tine 30.000 de tone, ce mai contează o tonă în plus...
   Într-o zi, când remorcherul se întorcea din larg, unde scosese un vapor din port, unul din marinari, la un semn al comandantului, desfăcu "pe şestache" frânghia care ţinea legată barca pompierilor şi aceasta începu să plutească în derivă, purtată de vint şi curenţi. Degeaba începură să strige nefericiţii din barcă şi să facă semne disperate. Echipajul remorcherului era, chipurile, foarte absorbit de sarcinile ce le avea pe vas.
   Vreo şase, şapte ore petrecură pompierii noştri disperaţi, singuri pe mare, fără vâsle, fără apă şi hrană, în bătaia soarelui. Noroc că marea era liniştită şi valurile nu prea mari.
   Când, până la urmă, echipajul remorcherului a constatat "cu disperare" că şi-a pierdut pompierii, a cerut prin radio permisiunea să-i caute. Vă daţi seama ce tevatură a fost la comandamentul portului Constanţa (penru că aici s-au petrecut lucrurile) când şi-au dat seama de situaţie!
   După ce s-au mai învârtit un pic prin port, alertând pe toată lumea cu sirena, echipajul a iesit în larg, îndreptându-se la sigur spre locul unde ştiau că au fost târâţi de vânturi şi curenţi nefericiţii "luptători cu focul".
   Ca urmare a acestui incident, legea cu numărul "standard" de pompieri n-a mai fost aplicată şi s-a cerut de urgenţă modificarea corespunzătoare a ei.