Armagniac

În cadrul pregătirii mele la Citröen a trebuit la un moment dat să urmez un curs de două săptămâni privitor la echipamente hidraulice.
La curs mai participau încă paisprezece tehnicieni și ingineri francezi din domeniul întreținerii echipamentelor de pe liniile de fabricație.
Locurile cursanților erau așezate în forma literei U cu partea deschisă spre locul monitorului și a ecranului de proiecție.
Eu ocupam locul al treilea de pe latura din dreapta.
Pauza de masă era fixată pentru cursanți la ora unsprezece și jumătate.
Când ne-am ridicat să mergem la masă, unul din cursanți ne-a anunțat că este ziua lui de naștere și că vrea să ne trateze cu un ARMAGNIAC vechi de treizeci de ani, preparat de bunicul său.
Zicând acestea, scoase din buzunar o sticluță de mărimea celor de frecție Diana și un păhărel cât un degetar.
La început am crezut că e vorba de o glumă - eram doar paisprezece oameni în toată firea, iar sticluța n-avea decât 150 de mililitri de băutură...
A început tratația de pe ramura în care eram așezat și eu.
Primul cursant ridică paharul, ”-A votre santé!” și dădu păhăruțul (cât un degetar) de dușcă.
În clipa următoare fața i s-a colorat instantaneu în roșu aprins.
Vine rândul celui de-al doilea care repetă figura și se colorează și el în roșu...
Mi-am dat seama că e treabă serioasă, și ca inginer, am tras aer adânc în piept, astfel ca după ce beam ”degetarul”, prima mișcare de respirație să fie expirație și astfel să nu trag vapori de alcool în plămâni.
Dau păhăruțul de dușcă, armagniacul ajunge în stomac și ce să să vezi?
O senzație de explozie și parcă limbi de foc îmi alergau prin artere. Cred că m-am colorat și eu instantaneu în roșu aprins.
Aveam în gură o aromă extrem de plăcută, parcă și cu un gust de sâmbure de migdale. O stare de euforie mă făcea să mă simt deosebit de bine.
Cu ceilalți cursanți se întâmpla probabil la fel.
Mai târziu, ajuns la apartamentul închiriat în care locuiam, m-a străfulgerat un gând:
”-Ce s-ar fi întâmplat dacă acel ”clondir” ar fi căzut pe mâna unui ”băutor de cursă lungă” de la noi, care l-ar fi fi dat vitejește de dușcă?”