Don Juan pentru trei ore

Prin 1981 eram la Craiova şi lucram la Oltcit împreună cu "colega de cameră".

Ne hotărâm noi să facem o excursie în Germania Democrată, pentru patru zile, dus întors cu avionul, să vizităm Leipzicul, Postdamul, Berlinul şi Weimarul.

Înainte de plecare, punctul de adunare a participanţilor era (pentru cei veniţi din toată ţara) aeroportul Otopeni.

Ajunserăm noi (eu şi soţia) la Otopeni, unde ne întâlnirăm cu indivizi (solo sau familii) din Brăila, Constanţa, Târgu Jiu, Turnu Severin, etc. ...

Printre cei ce mergeau cu noi era şi o constănţeancă blondă, plinuţă, plină de vervă, căreia îi căzui cu tronc din plima clipă cînd mă văzu. La început crezui că mă confundă cu altcineva, dar, NU!

Tipa era "moartă" după mine. Orice glumă spuneam o distra teribil, sau orice părere emiteam era plină de miez.

Nu conta că eram cu soţia, ea mă sorbea din ochi şi mă curta pe faţă.

Dragoste la prima vedere, ce mai!

Treptat, treptat, începui să mă umflu în pene, în timp ce Păpuşa, soaţa mea, nu ştia ce să mai creadă...

Iete-te dom'le ce succes am eu la femei, îmi zisei în sinea mea!...

Ne urcarăm în avion, blonda din Constanţa făcu ce făcu şi-şi găsi loc imediat în spatele nostru şi vorbea printre scaune cu noi.

Tot ce spuneam era nemaipomenit, devenisem un geniu, pe care constănţeanca mea nu ştia cum să-l flateze mai mult...

La un moment dat, ca printre altele, tipa strecoară, cu dibăcie, următoriul comentariu:

"-Desigur, că pentru dumneavoastră limba germană nu are nici un secret!"

"-Da de unde! zic eu cu unzâmbet larg...Gutten Tag şi Auf wiederzehen!... În rest, nimic!"

(Eram puţin modest. Ştiam să număr până la zece, puteam să numesc apa, pâinea, să spun că vreau să mănânc, să beau, sau să dorm...)

Când auzi că nu vorbesc mai de loc germana, "noua mea cucerire" se desumflă brusc şi din clipa respectivă, devenii un tip anost, fără haz şi cam nesărat...

Explicaţia fenomenului: respectiva avea ceva cognac şi mileuri cu motive naţionale de vândut şi avea nevoie de un translator. Blondul cu ochelari de la Craiova (adică EU) i s-a părut c-ar şti nemţeşte şi că s-ar pute folosi de el...

Cu greu reuşii să-mi revin şi abea mă dumirii că sunt totuşi un om obişnuit, iar succesul la femei nu era de loc unul din punctele mele forte...

Uite aşa fusei eu Don Juan timp de trei ore...