Nu cred că a trecut vreo săptămână din viaţa mea, fără să fi mâncat măcar într-o zi mămăligă.
Cu o excepţie: când am fost la formare la firma Citroen pentru uzina craioveană Oltcit.
Din septembrie, când am început formarea şi până prin noiembrie, luat de valul noutăţilor şi abundenţei de "tentaţii culinare", n-am măncat mămăligă.
Nu eram conştient de lipsa mămăligii din lista mea de bucate, până într-o zi, când, hoinărind eu prin Paris, ca omul fără obligaţii familiale şi dorind să văd şi să cunosc cât mai multe (era de fapt prima mea ieşire în străinătate), dau cu nasul de o vitrină a unui magazin specializat în produse de morărit! Hopaaa! Mălaaaai! Mămăligăăăă!
Intru eu în magazin şi aici să vezi şi să te cruceşti: făină de grâu de nu stiu câte feluri, făină de orez de mai multe sorturi şi FĂINĂ DE PORUMB (MĂLAI) de vreo cinci granulaţii, de la cea mare (mai mare decât mălaiul grişat de la noi) până la cea fină (ca făina de grâu "trei nule" de pe la noi).
Ei, acum e acum! ...De care să iau?
"Tăranu' " din mine ce şi-a zis: "-Băi băiete, mamăligă din mălai grişat mâncaşi destulă la tine acasă. Ia să mănânci mătăluţă, acum că te văzuşi "parizian" şi niscai mămăligă "boierească"!
Şi am luat dom'le mălai din cel mai fin.
Am ajuns la apartamentul unde locuiam, am scos laptele şi ouăle din frigider şi m-am apucat tacticos să-mi fac O MĂMĂLIGĂ.
Dar acum urmează partea comică.
Pun apa la fiert, adaug sare şi când dă în clocot, incep eu să presar mălaiul (superfin, că doar eram "boier"!).
Când colo, ce să vezi? Se făceau nene numai cocoloaşe...!
Învârt eu cu viteză din ce în ce mai mare furculiţa (că tel n-aveam) până ating viteza mixerului, dar degeaba...
Nenorocire!
Se făcuse un fel de terci cu cocoloaşe, care cred că ar fi făcut deliciul unor suine, dar care, mie nu-mi stârnea nici o poftă...
Punga de gunoi a devenit mai grea cu conţinutul oalei în care încercasem să fac mămăligă...
Buuun, mi-am zis! Să schimbăm tactica!
Am fiert apa separat şi, în oala pe care cu greu am curăţat-o de "terciul mămăligos", am pus mălaiul supersensibil şi am început să torn treptat, treptat apă...
S-a format un fel de cocă, tot neapetisantă şi lipiciosă de nu se mai putea...
Şi noul "produs culinar" (a se citi rateu) a urmat calea celui de dinainte.
M-am uitat cu ciudă la "mălaiul boieresc" rămas în pungă şi l-am trimis plin de năduf la gunoi...
A doua zi mi-am cumpărat de la acelaşi magazin mălai grişat şi mi-am făcut o mămăligă "ţărănească", ca la mama acasă!
"Paşte iarba pe care o cunoşti" şi-a dovedit încă o dată înţelepciunea!
EPILOG
La o petrecere între prieteni, tot la Paris, i-am uimit pe colegii mei de la formare, cu o ...
MĂMĂLIGĂ CU ETAJ.
Mămăliga făcută "clasic" am turnat-o, fierbinte fiind, în două cratiţe de diametre diferite tapetate cu unt şi am lăsat-o să se răcească.
Am răsturnat apoi "blatul" cu diametrul mai mare pe un platou şi deasupra am plasat "blatul" cu diametrul mai mic.
Când am apărut în sufragerie cu MĂMĂLIGA CU ETAJ, i-am lăsat pe amicii mei cu gura căscată.
Despre experienţa cu "mămăliga boierească" n-am suflat o vorbă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu