Decembrie 1978.
Eram în stagiu de formare la Citröen, pentru Oltcit.
În ziua în care responsabilul cu distribuirea fluidelor (curent electric, gaz, abur fierbinte, aer comprimat) de la uzina din Nantèrre, în preajma Parisului, urma să-mi prezinte în ce consta activitatea lui, m-am prezentat la prima oră (7) în biroul omului meu.
Pe masa de lucru a acestuia se afla deja fişa mea de stagiu (poză, date privind pregătirea, experienţa profesională, sectoarele de la Citröen prin care mai trecusem până atunci, viitoarea mea funcţie la Craiova, etc., etc.).
"Mesieur" Dupont mă aştepta. Deşi maistru de formaţie, era "Marele şef" în privinţa distribuţiei de fluide în uzină, subordonându-se doar directrorului tehnic al fabricii.
După câteva cuvinte de curtoazie (cum mă sint în Franţa, cum mi se pare stagiul de până acum, unde locuiesc, etc.) trecem la treabă.
Îmi vorbeşte despre atribuţiile funcţiei sale, despre echipa cu care lucra, despre mijloacele ce le avea la dispoziţie.
Îmi arată în spatele său un tablou cu beculeţe, ce reprezentau consumatorii de fluide din fabrică. Orice avarie într-un punct era imediat semnalată prin clipăcitul becului corespunzător de pe panou. Pe o măsuţă lângă el se aflau două telefoane (unul roşu şi unul galben), legături directe cu Electricité de France şi Gaz de France.
După câteva întrebări (din partea mea) şi răspunsuri (din partea lui), ne ridicăm să facem o vizită de lucru pe "moşia" domnului Dupont.
Ieşim din birou, aflat undeva la demisol, urmând să trecem printr-o încăpre mare, în care se aflau la încărcat o mulţime de acumulatori electrici pentru electro-stivuitoarele uzinei, omul meu încuie, apucă să-şi bage cheile în buzunar, când, lumina pâlpâie de vreo două trei ori şi cu un geamăt puternic, totul în jur se întunecă.
Replica responabilului cu fluidele mă lasă paf:
"-Nu cred că e grevă la Electricité de France, că m-ar fi anunţat din timp."
Pe vremea aceea nu văzusem cu ochii mei o grevă şi trăiam acum una.
Printr-un gemuleţ aflat deasupra uşii se vedea lumină de la lanterna cu acumulator aflată în priză, la încărcat, pe peretele biroului.
Domnul Dupont, deschide uşa, se duce direct la telefonul roşu, ridică receptorul şi ascultă câteva secunde ţârâitul din cască, după care îl lasă în furcă.
Uitându-se la mine, îmi spune cu o îngrijorare nedisimulată:
"-E grav, domnule Nestor. Dacă nu răspunde nimeni, e pentru că zecile de telefoane directe, aflate pe o masă, sună în acelaşi timp, astfel încât dispecerul nu se mai osteneşte să răspundă şi-şi face treaba pentru care se află acolo. Trebuie să fie o pană de curent generalizată. Să trecem şi noi la treburile noastre!"
Pune mîna pe telefonul intern, formează un număr din patru cifre şi după o scurtă convorbire, lasă receptorul în furcă şi-mi comunică:
"-Grupul electrogen propriu al uzinei a pornit, asigurând curentul pentru punctele nevralgice."
Dă telefon (fără nici o aprobare!!!) furnizorului de motorină şi comandă 20.000 de litri (!!!) de motorină.
Trebuie să vă spun că uzina Citröen de la Nantèrre avea în componenţă o turnătorie de aluminiu, unde topirea acestuia se făcea în cuptoare electrice. Dacă aluminiul s-ar fi răcit, întărirea lui ar fi fost CATASTROFALĂ!
După doar câteva minute, ieşim "în trombă" din birou, ne îndreptăm spre atelirele de prelucrări mecanice, unde, Responsabilul începe să dea ordine şefilor de ateliere; indică fiecăruia ce maşini trebuiesc oprite şi care trebuie să-şi continuie activitatea. Muncitorii de la maşinile oprite pot pleca acasă.
Aflăm de la radio că o treime din Franţa era fără curent. Se rupseseră câteva linii de înaltă tensiune din nord-vestul teritoriului francez şi sistemul energetic se destabilizase
Mergem la turnătorie. Aici se lucra normal. Parcă nimic nu se întâmplase.
Pe la ora 11 am văzut cisterna de 20.000 de litri de motorină intrând pe poartă.
Prin birouri se răcise bine de tot. Funcţionarii se înfofoliseră ca afară, când ceva i-a făcut să privească cât se poate de miraţi: cei de la personal (foşti poliţişti ieşiţi la pensie, foşti ofiţeri de marină, foşti angajaţi ai serviciilor de securitate, ieşiseră, "ca din întîmplare", doar în cămăşi cu mânecă scurtă şi treceau prin birouri salutând în stânga şi în dreapta. Mai plânge-te, nene, dacă-ţi dă mâna.
Pe la ora unu a revenit curentul şi schimbul doi putea acum să lucreze normal.
Pentru mine a fost cea mai puternică lecţie din tot stagiul meu de formare.
Ghinionul lor a fost pentru mine un noroc. Am văzut cu ochii mei cum se poate desfăşura un program de urgenţă pe timp de avarie, fără panică, fără dezordine, în calm şi o bună organizare.
Prelegerea de început a domnului Dupont a fost urmată de o demonstraţie practică de bună organizare.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu