Olteni în ceaţă...

   Pe drumul Craiova-Caracal era o ceaţă groasă, s-o tai cu cuţitul, nu alta.
   Abia dacă se vedea la cinci metri în faţă.
   Mergeam cu 30 de kilometri la oră şi mi se părea că şi aşa era prea repede pentru un drum care mai mult se ghicea decât se vedea...
   Marcaje ca-n Românica (adică mai de loc)...
   La un moment dat mi se pare că pe spaţiul unde ar trebui să fie şoseaua se zăresc nişte umbre vagi.
   Reduc viteza  la o deplasare atât de înceată, încât un om mai sprinten putea să-mi dea târcoale în voie...
   Da!
   Pe şosea era un autoturism oprit.
   Parchez maşina mea în afara părţii carosabile şi mă dau jos să văd ce se întâmplă.
   Pe şosea erau de fapt trei autoturisme. Primul pusese o frână cam bruscă, al doilea îl pocnise în portbagaj şi în timp ce şoferii se "congratulau" de zor, vine un al treilea şi-l loveşte pe cel de-al doilea ...
   Iată cum îmi povestea scena unul dintre "implicaţi":
   "-Nenicule, dădui peste el că nu-l văzui. Ne dădurăm jos amândoi să vedem care-i treaba, când deodată auzirăm o buşitură şi-l văzurăm pe cel de-al treilea care mă pocnise pe mine în portbagaj. O nebunie nenicule! Începurăm să râdem ca proştii toţi trei şi acu' venişi şi matale..."
   Atmosfera era, în mod ciudat, destul de veselă pentru trei maşini lovite. M-am cam mirat eu puţin de situaţia existentă, când deodată se aude o buşitură, şi toţi oltenii mei izbucniră în râs privind spre mine:
   "-Te buşi unul şi pe matale, neică!"
   "-Nu cred; eu am scos mşina mea în afara părţii carosabile..."
   Când au auzit asta, oltenilor mei le-a pierit zâmbetul de pe faţă şi nu mai râdeau de loc.
   Se pare că toată scena hazlie de mai înainte n-avea drept scop decât să mă ţină pe mine de vorbă, ca să mă pocnească şi pe mine cineva., pe principiul "să moară şi capra vecinului"...
   Cine sapă groapa altuia...