Mesajul cifrat

În primii ani de studenție, la Brașov, treceam din când în când pe la un unchi de-al meu care locuia chiar la poalele Tâmpei, în apropiere de Poarta Schei.
Aici l-am cunoscut pe un vecin de-al său, maiorul de Securitate Soare. Venea câteodată pe la unchiul meu și se întrețineau la câte un pahar de vin ”prelungit”. La una din aceste”discuții umede” unchiul meu, care în acea perioadă făcea naveta săptămânal la Sibiu, unde era director la fabrica de mezeluri, vine vorba de o barieră din comuna Beclean, barieră în apropierea căreia se afla o fântână.
Maiorul Soare, originar din Beclean, își amintea că fântâna era situată după barieră, iar unchiul meu, care trecea săptămânal pe acolo, susținea cu tărie că fântâna se află înainte de bariera cu pricina.
După câteva contraziceri din ce în ce mai vehemente (fiecare din preopinenți fiind convins că dreptatea este de partea lui), s-au decis să pună pariu pe un deca de vin.
Luați cu treburile lor, timpul a cam trecut și cei doi n-au reușit să tranșeze într-un fel diferendul.
Între timp unchiul meu brașovean ajunge în București, director la fabrica de mezeluri Mistrețul.
Uitase de pariul pus cu maiorul de Securitate Soare.
Într-o zi, în timp ce-și citea corespondența, intră speriată în birou secretara și cu un glas tremurat îl anunță că un ofițer de Securitate dorește să vorbească cu el...
 - Să intre, îi zice unchiul meu secretarei, în timp ce pulsul i-a crescut considerabil.
Secretara deschide ușa celui anunțat și apoi o închide repede în urma lui.
Un tânăr locotenent de Securitate, într-o uniformă impecabilă, cu niște cizme lustruite ca pentru paradă, intră, ia poziția de drepți și, salutând cu mâna la chipiu, zice cu glas tunător:
 - Să trăiți! Sunt locotenent Cutare! Vin din partea tovarășului maior Soare, care mi-a ordonat să vă raportez următoarele: fântâna este situată după barieră! ... și rămâne în poziție de drepți.
Unchiul meu se duce și dă mâna cu el, îl invită politicos să ia loc, îl tratează cu o cafea și o țigară bună. În timp ce se înfiripa o discuție de conveniență, în capul unchiului meu bâzâia din ce în ce mai tare o întrebare cât se poate de legitimă: ”-Ăsta o fi știind cu adevărat despre ce e vorba?”. Nu-i venea să-l întrebe direct pe locotenent dacă maiorul l-a pus la curent cu pariul pus de ei la Brașov...
Mai vorbiră ei de una, de alta și se despărțiră fără ca substratul mesajului să fie dezvăluit.
Poate că și în ziua de astăzi locotenentul de Securitate de atunci trăiește cu ideea că a fost purtătorul cine știe cărui mesaj cifrat.