Să fim deștepți!

Să fim deștepți și să nu repetăm greșelile trecutului.
După parcurgerea etapei craiovene la Oltcit, m-am întors la prima mea dragoste adevărată - ARO Câmpulung.
Uzina musceleană zumzăia ca un stup de albine. Se lucra pe trei schimburi.
La gară, trei linii erau blocate cu garnituri de vagoane pline cu Aro. Majoritatea 244, albe, pentru export în China.
Lunar se produceau 2.500 autoturisme cu destinația clară: Republica Populară Chineză.
Toate cadrele de conducere ale uzinei aveau ca prim punct pe agenda lor de lucru: LOTUL PENTRU CHINA.
Zilnic la Directorul General sunau telefoanele de la Minister, de la Comitetul Județean de Partid, de la Consiliul Economic al Comitetului Central, cu aceleași întrebări: ”Care e situația LOTULUI PENTRU CHINA? Câte bucăți ați fabricat? Câte bucăți mai aveți? Câte bucăți ați îmbarcat pe vagoane? Câte garnituri au plecat spre Constanța?, etc., etc.”
Ofițerii de serviciu pe întreprindere se trezeau, în trecerea lor în control prin secții, pe la 2-3 noaptea cu Directorul General care răsărea parcă din pământ.
-Ei, care-i situația ”pe front”?
Era într-adevăr o luptă. Cu timpul, cu materia și cu oamenii. Din păcate mai erau și inconștienți, care profitând de numărul mare al mașinilor pentru China, atunci când găseau un autoturism cu defecte mai puțin vizibile, îl ascundeau fără nici un scrupul printre acestea. Unele erau depistate de controlorii de la Finisări, dar altele mai scăpau.
Echipele de service din China făceau din ce în ce mai greu față cazurilor ”problemă”.
Comenzile de Aro din China au fost din ce în ce mai mici, până când au încetat complet.
Acum, când se vorbește insistent de investiții chineze în România, de schimburi economice româno-chineze, ar trebui să ne ferim ca de Dracu' de acei ”șmecherași” care, pentru binele lor personal, ar călca fără milă peste binele colectiv.
Să tratăm cu respectul cuvenit marele popor chinez!